Pagini

joi, 17 aprilie 2014

Povestea de joi (despre un vânător de prime deprimat)

Azi vorbim despre Jean Cézard - un autor plin de umor și desenator talentat, destul de oropsit „sub vechea conducere” a Vaillantului - căci istorioarele sale aveau haz atâta vreme cât revistele veneau în flux continuu. Sau păstrai colecția în bună ordine. Nici una, nici alta nu se prea întâmpla în anii aceia, din varii motive (unul din ele sigur era vârsta cititoarelor). Cel mai vechi sau cel mai cunoscut e serialul ce-l are drept erou principal pe Arthur, un pui de fantomă, simpatic și deloc înfricoșător. Recunosc, favoriții mei au fost les Rigolus și les Tristus, eroii unui serial apărut mult mai târziu. Azi însă ne ocupăm de veterani...

miercuri, 16 aprilie 2014

Trei meșteri (un fel de promo)

Pentru emisiunea de azi (Românii de lângă noi - ce se difuzează la  RRI, de la 20.05 la 21.00) am fost eu sâmbătă la Muzeul Țăranului Român. Trei meșteri din Republica Moldova, veniți pentru prima dată la București, la MȚR, la Târgul de Florii. Ei sunt Natalia Cangea, cu împletituri, Ruslan Scutelnic, cu ceramică și Ludmila Gîrlovan, cu lucruri cusute cu mărgele.

Acolo am aflat că doar doi sunt chiar prima oară în București, doamna Natalia Cangea a mai fost pe aici, e drept că de atunci au trecut destul de mulți ani. De accea se consideră, într-un fel, „debutantă” și ea. În schimb, toți trei sunt pentru prima oară la MȚR.



luni, 14 aprilie 2014

Zamfira

Anul trecut, în prima sâmbătă din august am ajuns și la Zamfira, după ce-am căutat drumul spre Cheia de am amețit - pentru că-n Ploiești sunt mii și  miliarde de indicatoare care-ți spun unde e stadionul Nuștiucare și aproape deloc cele care să-ți arate încotro s-o apuci pentru a ajunge la localitățile, stațiunile, muzeele, mănăstirile ori cabanele din județ. Da, câteva există, dar sunt puse ca nuca-n perete.

La întoarcerea de la Cheia am poposit și la Mănăstirea Zamfira: „Dupa cum reiese din pisania vechii biserici, Manastirea Zamfira a fost construita in timpul domnitorului Nicolae Mavrocordat, intre anii 1721-1743, la initiativa Zamfirei Apostoli, vaduva bogatului comerciant Manoil Apostoli”.

duminică, 13 aprilie 2014

Spectator de sacrificiu - 13

Mă uit, ca de obicei, în calendar: 13. Bine dom'ne, îmi zic, şi duminca!? Fiind vorba despre o deja obişnuită fatalitate, am hotărât s-o înfrunt. Treisprezece, da? Bine.

sâmbătă, 12 aprilie 2014

...că e bine

În comunicatul primit de la Muzeul Țăranului Român scria că Târgul de Florii de anul acesta are o premieră: trei meșteri din Basarabia. „Ai mei sunt!” - mi-am zis și am aruncat buzduganul (sub forma unui telefon, dat ieri după-amiază) să-mi anunț sosirea iminentă azi, întrebând și care ar fi ora cea mai potrivită pentru năvălire.

„8” mi-a zis omul care răspunsese la numărul de mobil la care sunasem. „8?” zic, făcând deja calcule: sâmbătă... trezit... trafic... ploaie... Până la urmă se lasă convins: 9, că la 10 pleacă. Bine.

La 8.57 eram în curtea muzeului, aproape de intrare, să vedem unde facem discuția și să mi-i arate pe cei trei meșteri. Deja ploaia măruntă de mai devreme se transformase într-una zdravănă, îi și căinam pe târgoveții  nevoiți să stea în asemenea condiții meteo să-și vândă marfa.

vineri, 11 aprilie 2014

Inscripții pe o ușă

Mihai Bisericanu mi-a povestit (marți) că Birlic, când a venit prima oară să înregistreze pentru teatrul radiofonic, s-a costumat ca pentru scenă, neștiind cum se desfășoară lucrurile la radio... Că o fi venit să înregistreze sau să joace în direct, nu știu încă să zic (voi face săpăturile de rigoare) - dat fiind că primele înregistrări de teatru radiofonic care se mai păstrează sunt de prin 1951

Nu știu de ce studioul T2 mi se pare cel mai primitor dintre toate studiourile de la Radio. Ba știu: este cel mai complex și cel mai încărcat de istorie dintre studiourile de teatru de acolo. Fac departajarea pentru că un studio mult mai vechi, T8 (numit acum și „Alfred Alessandrescu”), ar avea și mai multe de povestit (ah, dacă ar putea!). T2 a căpătat și numele „George Constantin” și, nu știu prin ce minune, a scăpat de „modernizare” (adică de transformare într-un kitsch nesănătos) așa cum au pățit alte studiouri (T1, în primul rând, apoi T3....). Cu aerul lui fermecător și retro (hai, bine, vintage), T2 e plin de istorie și de istorii.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...