Pagini

miercuri, 30 iulie 2014

Prieteni internaționali și prieteni mondiali... ai Excelenței Sale, Domnul Ambasador

E.S. Winnie the Pooh, ambasador ONU
Azi e, după cum spune chiar O.N.U. (în rezoluția Adunării Generale din 27 aprilie 2011, adoptată în cadrul celei de-a 65-a sesiuni), Ziua Internațională a Prieteniei, „dedicată promovării înțelegerii mutuale, respectului pentru diversitate și a culturii păcii între popoare, țări și indivizi”. Pe unele bloguri scrie că există și o Zi Mondială a Prieteniei, pe care o ratăm, an de an, la 9 iunie - dar nu se precizează niciun act oficial, iar alții o sărbătoresc chiar în a 8-a zi a lui aprilie. Drept pentru care, convinși fiind că prietenia ar trebui sărbătorită, într-n fel sau altul, în fiecare zi, o să ne ocupăm doar de „evenimentul curent”.

marți, 29 iulie 2014

Pe Calea Regală, la o bragă


Să mergi duminica după-amiaza pe strada Mihai Eminescu (ce a purtat mai multe nume de-a lungul vremii, dar acesta pare mai cu ștaif) din Brăila înseamnă să încerci sentimente amestecate. Bucurie că vezi ceva frumos - cu unele excepții, dar aproape că acestea devin neglijabile pentru un turist grăbit care ignoră partea de jos a clădirilor, fiind serioase pentru cei ce trebuie să suporte termopanele și acoperișurile de tip lego zi de zi - niciun parter nescăpând de flagel. Apoi disperare că aerul fiert face imposibilă respirația: e vară, umbră puițină, arteziene ioc. Și o mirare sinceră: pare un oraș părăsit. Da, căldura ar fi o explicație, dar și pe vremea când strada asta era jerpelită era la fel de cald - iar lumea forfotea de zor și terasele (unde n-aveau decât bere acră, făcută cu apă din Dunăre) erau pline.

luni, 28 iulie 2014

Pe urmele domnișoarei Picăturica Hașdoiovici, pe Dunăre

Am cercetat, am calculat, am evaluat, am stat chiar și pe gânduri și cred că sunt multe șanse ca o picătură din neamul H2O, care s-a bălăcit la Porțile de Fier într-o zi de, să zicem, 20 iulie, să se afle la Brăila după exact o săptămână - tot într-o duminică, dar căreia i s-a spus, simplu, 27 iulie a.c..

Cu alte cuvinte, am vrut să aflu dacă o picătură de apă care s-a aflat, alături de suratele sale, aici:


în ziua de 20 iulie, ar fi putut fi aceeași din alcătuirea hidrologică de după o săptămână, de aici:


Lucrând cu variabile dar și cu imaginație, argumentele sunt ușor de pus pe tapet (și-s convingătoare, zic).

duminică, 27 iulie 2014

Vara, în Timișoara

Hotărât lucru, unii primari din lumea asta sunt frați. Sau fac parte din confreria „sparge străzile când/unde vin turiștii”, jurând pe roșu să nu încalce solemnul legământ.

Iar turistul, na, ce să facă? Pozează ce vede și dă notă proastă hotelului unde stă pentru șantierul care-i rupe gâtul până ajunge la recepție, șantier pe care nu l-a inițiat hotelul și nici nu l-a inclus pe lista atracțiilor turistice.

Fotografiile sunt de duminica trecută (20 iulie 2014), după-amiaza... spre înserat.  Strada Lucian Blaga,  Piața Libertății, strada paralelă cu Blaga și ceva străduțe perpendiculare, căci de bine ce-s făcute toate pe lumea asta, e greu să găsești vreo hartă pe care să fie scrise și nume de străzi. Dar bizareriile nu se opresc aici

sâmbătă, 26 iulie 2014

Mici și mari

Palmier bănățean
Când am ajuns în Oradea, taximetristul - care mi-a arătat o parte din monumentele orașului - mi-a spus că, pe vremuri, orașului i se spunea Micul Paris. Am rotunjit ochii - dar nu l-am contrazis (deși numai pe prieteni nu trebuie să-i contrazici, zice doamna Jane Fonda), din lipsă de probe.

Acum, câți Mici Pariși să fie pe lumea asta și câți din ei s-au adunat pe teritoriul actual al României? Mici Londre, mici New Yorci ( New York fiind un fel de Micul York, cum ar fi Bucureștiul un fel de Nouveau Paris, ceea ce ar duce la un hibrid al hibridului, cum era Nubira de la noi, un hibrid al Opelului, prin Daewoo, care era un hibrid al GM-ului, și deci un Noul York Nou, precum adevărata Mama Omida cea adevărată), mici Viene - nimic? A, ba parcă Mica Vienă era Timișoara...

Dar dacă am face un mixtum compositum  (fără antepronunțare, vă rog) din toate, să fie cum îi plăcea lui Huck („mai zemos”)? Ar ieși cam așa:

vineri, 25 iulie 2014

Pe strada... cum ziceați că-i spune?


Roman Ciorogariu.
Câți am apucat să-ntreb, nu doar că nu știau cine e (de fapt, a fost) purtătorul numelui cu pricina, dar nici să-l pronunțe de la cap la coadă nu reușeau întotdeauna.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...