Pagini

joi, 24 iulie 2014

Povestea de joi

Care poveste nu e doar una și, pentru că tot vacanță se cheamă că e perioada aceasta, avem  și două suplimente...

duminică, 20 iulie 2014

Despre Voroneț

...și nu numai
Am descoperit întâmplător această înregistrare, oferită pentru ascultare pe timpul verii 2014. De la Voroneț la Nadia Comâneci

Voronet avec Lola Lafon - 7 min
„Le matin du départ” par Dorothée Barba

sâmbătă, 19 iulie 2014

Vaillant


Adică un film despre Vaillant (c'est-à-dire viteazul... Pif clasic) și Pif Gadget,  care film e-n căutare de finanțări. Se înțelege că ar fi în lucru, deci finanțatorii pot vedea câte ceva din ceea ce s-a făcut până acum. Știrea a fost răspândită de Concombre (adică de Mandryka, pe care - culmea! - nu l-am văzut în promo)

vineri, 18 iulie 2014

La Bughea de Sus (printre picături)



- La cine mergeți? se interesează taximetristul, curios.
- La nimeni, zic, făcând de zor fotografii, treabă care-l intrigă: se uită lung să vadă ce naiba văd eu așa de interesant de merită să fac poze.

Oricum, faptul că-l plimb la nici cinci minute în afara Câmpulungului e, cred, afacerea săptămânii. Sau a lunii. Poate chiar a anului. Când i-am zis unde vreau să ajung, a rămas perplex. Cam același lucru era dacă-i spuneam că avem de mers până la Paris și înapoi. A căscat gura, a fixat privirea în parbriz  și a spus, încurcat. „Păi...” Clar, îmi zic, omul își face calcule (oricum n-avea aparat și, chiar dac-ar fi avut, mă îndoiesc că l-ar fi pornit vreodată), așa că am pretextat că am de pozat centrul orașului (că pe-acolo am negociat traseul) și l-am lăsat să cugete. Când m-am întors, era senin și gata să mergem cu taxiul până-n Australia. Ar fi găsit el cum să facă Loganul plutitor.

miercuri, 16 iulie 2014

La Câmpulung. Pe lângă ploaie


Aceasta e ieșirea din gară. În față, ceva ce seamănă a fostă prăvălie. Asemenea covrigăriei deschise de Caragiale în gara Buzău. Dar asta o avea și ea o poveste, pe care n-o spune nimeni.

Nu vă faceți iluzii, nu vă așteaptă nimeni. Iar senzația ghidușă, sugerată de această poartă, că intrați în altă dimensiune, devine repede o certitudine. Bun, pe vremuri, acum vreo 45 de ani, la ieșirea din gară te așteptau niște trăsuri cu bancheta învelită în blană - și era o chestie  să ți se dea voie să stai pe capră, alături de vizitiu. Micul moft al celor veniți în vacanță (sau la băi, din care n-a mai rămas decât un nume). Dar puteai lua și taxiul, dacă nu veneau direct prietenii să te ia cu mașina lor. Acum, nimic. Speranța naivă că ar fi putut fi vreun taxi se dovedește a fi prostie curată. Aveam să aflu mai târziu cum stă treaba, acum,  pe aici.

duminică, 13 iulie 2014

Tot despre turism rural e vorba

Prea multă vorbă strică. Să adăugăm cunoscutelor (deja) păreri ale prințului Charles și această filmare făcută de germanii de la ZDF și difuzată pe canalul arte (la noi, pe digi-Life). Face parte dintr-un serial cu totul aparte („Pe culmile bucuriei/plăcerii”) dedicat turismului rural în munții Europei (mai ales în lanțul alpin, din care fac parte și Carpații).
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...